Călătoare

O stea s-a aşezat pe-un nor
Prin cer dorind să zboare
Cum norul este călător
Şi ea e călătoare.

Şi tremurând de reci fiori
În lac se oglindeşte
Şi chiar în roua de pe flori
Pe ea se regăseşte.

Cât de departe a zburat
Un an, şi chiar o mie
Unde privirea şi-a purtat,
Nici ea, poate nu ştie.

Acum, o rază de argint
De sus îţi dăruieşte...
Se aude apa clipocind
Iar vântul abia şopteşte...