Dimineața noastră

Acum zece revoluții
Aurora ne zâmbea
Într-o pură dimineață -
Dimineața mea și-a ta.

"Este dimineața nostră!"
Îmi spuneai atunci zâmbind.
"Și pe marea mea albastră,
În sfârșit, te văd sosind!"

Și mi-ai spus atunci mai multe,
Despre cer, despre pământ,
Iar în inima-nsorită
Ardea tainic legământ.

Zece pași făcut-a Cronos,
Pași prelungi, plini de-ncercări.
Soarta în rostogolire
Ne-azvârli pe-alte cărări.

Însă chiar de-ar fi potopul
Noi deloc nu vom uita
Acea pură dimineață -
Dimineața mea și a ta...